Declaratia de independenta a Kosovo re-lanseaza cateva dezbateri fundamentale in relatiile internationale – de la principiul integritatii teritoriale a statelor pana la locul Rusiei in sistemul de securitate european. Pentru o serie de state afectate de miscari secesioniste, insa, cea mai delicata discutie politica se refera la asa numitul « precedent Kosovo ». Realitatea, insa este ca nu exista un precedent Kosovo, ci cateva precedente Kosovo. Este Kosovo un precedent?

Kosovo este un precedent atat timp cat multi multi actori politici relevanti, fie in Abhazia, Transnistria, Cipru de Nord, Rusia, sau chiar R.Moldova, cred ca Kosovo este un precedent. Statele din Uniunea Europeana care ezita sa recunoasca Kosovo (Cipru, Spania, Romania, Grecia, Slovacia) declaratia unilaterala de independenta a Kosovo este recunoscuta implicit drept un precedent. Pentru alti actori politici internationali Kosovo nu constituie un precedent. In astfel de situatii adevaruri absolute nu exista, si unele guverne decid ca declaratia de independenta a Kosovo este un precedent, iar altele nu. Aceste dezbateri vor continua multi ani. Important e sa folosim argumente care ar limita aplicabilitatea acestui precedent.

De ce anume Kosovo?

In Balcani exista 4 tipuri de precedente: 1) reunificarea fortata a unui stat de catre comunitatea internationala in cadrul unui aranjament confederativ care se centralizeaza treptat (bosnia). 2) solutionarea unui conflict prin decentralizare, dar mentinerea unui stat unitar (macedonia) 3) secesiunea unei republici cu acordul statului central (Muntenegru care s-a separat cu acordul Serbiei). 4) secesiune unilaterala fara acordul statului gazda (Kosovo). Deci Kosovo este unul din cele 4 precedente balcanice. De ce anume Transnistria sau Abhazia trebuie sa urmeze anume optiunea 4, dar nu 1, 2 sau 3 - este o discutie lunga, fara un raspuns prederminat.

Cate "precedente" Kosovo?

De fapt Kosovo constituie mai multe precedente. Unele din ele convenabile unor regiuni secesioniste ca Abhazia sau Transnistria, altele nu. De exemplu Kosovo este un precedent a unei regiuni care se misca spre independenta in calitate de protectorat international, guvernat de ONU, cu trupe NATO (acceptate de Serbia prin acordul de la Kumanovo din iunie 1999), in care alegerile sunt organizate de comunitatea internationala. Kosovo a fost guvernat de ONU intre 1999 si 2008. Abia acum devine formal independent, dar in realitate va fi de facto guvernat de catre UE pentru inca multi ani. Pana acum cativa ani nu se stia cu certidudine daca Kosovo va deveni independent sau nu. Acest lucru nu a fost decis in 1999 sau 2001, ci abia recent, dupa mai multi ani in care Kosovo a fost de fapt un protectorat international.

Acum aplicarea acestor "precedente" in cazurile conflictelor post-sovietice ridica urmatoarele intrebari: este gata Rusia sa accepte statutul de protectorat international pentru Abkhazia ? Dar trupe NATO in Osetia de Sud sau Transnistria (chiar si impreuna cu trupe rusesti)? Este gata guvernul condus de Igor Smirnov sa accepte organizarea repetata (pe parcurs a 8-10 ani) a alegerilor in Transnistria de catre OSCE? Este gata Transnistria sa fie guvernata de UE sau ONU timp de 8-10 ani inainte de a discuta daca i se acorda independenta sau nu? Abhazia sau Transnistria ar fi acceptat probabil sa devina protectorate internationale inainte de a deveni eventual independente, dar nu ar accepta guvernare externa daca li s-ar spune ca statutul lor va fi decis peste 7-8, si ca exista sanse ca dupa o perioada de protectorat international acestea ar putea fi reintegrate in Georgia sau R.Moldova. Rusia nu ar accepta nici atat o astfel de aplicare a precedentului Kosovo, pentru ca ar pierde monopolul de influenta asupra Osetiei de Sud, Abhaziei si ceva mai putin a Transnistriei.

Alt precedent in cazul regiunii Kosovo este precedentul "independentei conditionale", in care regiunea se misca spre independenta in urma implementarii unor standarde de guvernare (functionalitate a institutiilor) si protectia drepturilor minoritatilor. Situatia sarbilor este foarte dificila in Kosovo, dar de exemplu in Abkhazia sau Nagorno-Karabah nici nu se pune problema revenirii georgienilor sau azerilor (decat dupa acceptarea independentei). In Abhazia revenirea georgienilor i-ar transforma pe abhazi intr-o minoritate clara. Dilema demografica fundamentala a abhazilor este urmatoarea: "Avem sanse sa fim recunoscuti daca suntem democratici, dar daca devenim democratici, inseamna ca trebuie sa acceptam participarea non-discriminatorie a georgienilor in sistemtul politic, si prin urmare ajungem o minoritate. Prin urmare nu ne putem democratiza, ceea ce scade sansele ca vom acceptati de catre comunitatea internationala". Or, independenta conditionala, ca unul din elementele precedentului Kosovo, nu rezolva problema abhazilor.

Precedentul Kosovo si conflictele post-sovietice

Precedentul Kosovo este separarea unilaterala a unei regiuni in care majoritatea absoluta a populatiei dintr-o regiune (in Kosovo peste 70% din populatie au fost albanezi si pana la declansarea conflictului in 1998-1999) supusa epurarilor etnice de catre statul gazda (Serbia). Aceste epurari entice au fost recunoscute de Consiliul de Securitate ONU. Nici Abhazia, nici Osetia de Sud, nici Transnistria – nu au avut niciodata realitatile demografice ale Kosovo (in Nagorno-Karabah situatia demografica era similara cu Kosovo). In Transnistria si Osetia de Sud – nu au existat nici macar intentii de a recurge la epurari etnice (in ambele conflicte au murit cate aproximativ 1000), iar in Abhazia – georgienii au fost principalele victime ale epurarilor etnice (abhazii inainte de conflict reprezentau 18% din populatia regiunii, iar georgienii 48%), cu multe multe crime de razboi de ambele parti (si aproape 10.000 de victime). Totodata Kosovo este un precedent de secesiune unilaterala de la statul gazda, cu recunoastere internationala larga.

Efecte globale?

Deseori este invocat faptul ca precedentul Kosovo ar afecta multe state europene sau Canada, de exemplu. Aceste paralele au un bun efect propagandistic, dar sunt sunt oarecum departe de realitate. Sa le luam pe rand. In Irlanda de Nord si Quebec – statul britanic sau canadian demult au acceptat principiul ca daca majoritatea acestor regiuni ar vota in favoarea secesiunii, aceasta va fi acceptata. Marea Britanie accepta acelasi principiu in cazul Scotiei. Majoritati pentru secesiune nu exista in nici una din aceste regiuni (Quebec a avut 2 referendumuri in care secesiunea de Canada a fost respinsa). Nici in Catalonia (Spania) nu exista o majoritate pro-independenta. In Belgia posibilitatea secesiunii este acceptata in principiu (nu neaparat dorita) de ambele comunitati (unde oricum majoritatea flamanda a tarii aparent intentioneaza sa se separe de minoritatea valona). Exista probablitatea ca Kosovo va fi un stat semi-recunoscut, ca Taiwan. Dar in acest caz Kosovo nu ar reprezenta nimic nou, ci ar confirma "precedentul Taiwan", in loc sa creeze un precedent nou.

Colegul meu de la ECFR Jose-Ignacio Torreblanca defineste precedentul Kosovo in urmatorul mod : "Independenta Kosovo este un precedent pentru cei care recurg la epurari etnice sau genocid, sau nu respecta drepturile fundamentale ale omului. Acesta nu este un precedent pentru statele democratice. Singurii responsabili pentru independenta Kosovo sunt Sarbii, nu americanii sau europenii. Nu trebuie sa fim impresionati de argumentele culese din dreptul international. Aceste argumente sunt invocate regulat de catre cei care sistematic abuzeaza dreptul international prin faptul ca nu respecta angajamentele internationale de protectie a drepturilor omului pe care si le-au asumat."

Kosovo : inceputul unei dezbateri

"Precedentul Kosovo" tine de fapt de mai multe precedente. Multe dintre aspectele carora nu ar fi acceptabile Rusiei sau regiunilor secesioniste post-sovietice. Secesiunea unilaterala (precedentul invocat de Rusia) este o realitate, dar practic toate regiunile secesioniste post-sovietice sunt foarte, foarte departe de realitatile care au propulsat Kosovo spre independenta. Oricum, se va mai discuta inca multi ani in ce constituie "precedentul Kosovo". Insa aceasta discutie este cu mult mai nuantata decat o prezinta Rusia sau regiunile secesioniste existente. Moldova sau Georgia pot utiliza multe din elementele precedentelor Kosovo pentru a-si promova interesele. **** http://npopescu.yam.ro/