Transformarea Europei si Republica Moldova

Nicu Popescu

Intreaga Europa intra intr-o perioada de fluiditate. Schimbarea Europei nu va duce nici la instabilitate si nici la o criza de lunga durata, insa vechile dogme ale integrarii europene vor fi discutate cu mai putine tabu-uri. Uniunea Europeana intra intr-o perioada de 3-4 ani de discutii care o vor transforma. Asa probleme ca extinderea, emigrarea, locul Europei in lume vor fi principalele teme pentru urmatorii ani. Rusia si Balcanii de asemenea intra intr-o perioada de schimbari care va dura pana in 2008-2009. In acest context international foarte schimbator, Republica Moldova are o ancora care o poate feri de incertitudinile urmatorilor ani. Aceasta ancora este Planul de Actiuni (PA) UE-Republica Moldova.

Contextul European

Votul impotriva constitutiei europene nu a fost un vot impotriva extinderii UE, ci un protest impotriva mai multor fenomene asociate pe drept sau pe nedrept cu extinderea. Aceste fenomene includ frica fata de reducerea standardelor sociale in Europa, transferul industriilor din vestul Europei in Europa de Est si in Asia ( asa numita "delocalisation") din cauza fortei de munca mai ieftine, a impozitelor mai mici si a standardelor sociale mai reduse. In esenta, aceste fenomene sunt legate mai mult de globalizare si liberalizarea pietelor mondiale decat de extinderea UE, dar acest detaliu ramane oarecum pierdut in avalansa de analize care explica esecul constitutiei.

Atat timp cat statele membre ale UE nu vor cunoaste o crestere economica ferma si o reducere a somajului din cauza acestei cresteri, criza constitutionala a UE nu va fi depasita, iar perspectiva altor extinderi ale UE va ramane dificila. In economie se cunoaste ca fuziunile companiilor au loc predominant in momente de crestere economica stabila. Acelasi lucru este valabil si pentru nivelul european - extinderea UE nu poate avea loc in momentul in care aceasta intreprindere nu este sigura de faptul ca va putea digera economic si politic noi fuziuni cu alte entitati.

Pe viitor, esecul constitutiei poate rezulta in doua modele de comportament in interiorul UE. In cel mai rau caz aceasta va accentua tendintele protectioniste si izolationiste din cadrul UE si dorinta de a se opune efectelor globalizarii prin edificarea unei fortarete de protectionism economic, social si politic. In acest caz perspectivele economice ale UE, dar si a extinderilor ulterioare vor fi nu tocmai promitatoare.

Intr-un caz mai optimist, statele membre ale UE vor alege sa se transforme prin liberalizare interna si deschidere spre exterior pentru a deveni "cea mai competitiva" economie din lume, asa cum o cer obiectivele de la Lisabona, asumate de catre liderii UE in 2000.

Perioada de fluiditate in care intra UE este oarecum simbolizata si de schimbarile de guvern din statele mari ale UE de care depinde ponderea si competitivitatea UE in economia globala. In Germania, cancelarul german Goerhard Schroeder va fi probabil inlocuit in septembrie de catre liderul opozitiei crestin-democrate Angela Merkel cu o agenda economica mai liberala si reformista. In Franta presedintele Jacques Chirac nu va mai candida pentru un nou termen in primavara 2007. Unul dintre probabilii sai succesori, Nicolas Sarkozy, cel mai popular politician de dreapta din Franta, sustine deschis necesitatea reformarii Frantei conform unui model mai liberal decat este gata sa o faca actualul presedinte si prim-ministru. In Italia, in 2006 Silvio Berlusconi va fi probabil inlocuit de Romano Prodi.

In plan intern aceste schimbari de personalitati va avea potentialul sa impulsioneze UE in directia unor reforme care ar favoriza cresterea economica si respectiv cresterea capacitatii UE de a face fata unei noi deschideri spre Est. Chiar daca probabilii lideri europeni de maine - Nicolas Sarkozy si Angela Merkel - sunt mai sceptici in privinta extinderilor UE, si se opun pe fata aderarii Turciei la UE, este necesar sa se inteleaga ca numai impulsionarea economiei europene poate face posibila o noua deschidere a UE fata de vecinii sai.

In plan extern, fluiditatea Europei va avea efecte pentru rolul UE in lume. Dar acestea nu vor fi exclusiv negative. Constitutia europeana prevedea crearea unui serviciu diplomatic al UE si crearea unui ministru de externe cu statut de vicepresedinte al Comisiei Europene. Aceste masuri ar fi centralizat diversele institutii europene care se ocupa intr-un fel sau altul de relatii externe. Unificarea catorva directorate generale din Comisia Europeana cu oficiul Inaltului Reprezentant pentru Politica Externa si de Securitate Comuna (PESC) ar fi creat un corp diplomatic cu un potential de actiune externa mai mare decat o au astazi institutiile europene. Si totusi, faptul ca aceste masuri nu vor fi implementate in curand nu inseamna ca capacitatea de actiune externa a UE va scadea, ci ca aceasta nu va creste considerabil in viitorul apropiat. Totodata, nu este exclus ca se va recurge la crearea unui corp diplomatic european printr-un acord interguvernamental dintre statele membre UE care nu ar necesita ratificare. In fond, PESC este una dintre cele mai populare politici ale UE, si nimeni nu vrea ca aceasta sa fie victima esecului ratificarii constitutiei care a fost respinsa din motive sociale, fara legatura cu politica externa.

Contextul Regional

Fluiditatea Europei va caracteriza nu numai Uniunea Europeana, ci si regiunile adiacente. In urmatorii ani nu numai viitorul UE este in joc, ci si viitorul vecinilor sai.

Balcanii de Vest intra din nou intr-o faza de incertitudine. Aceasta este cauzata de probabila declarare a independentei Muntenegrului de Statul Unional Serbia - Muntenegru, si de lansarea procesului de definire al statutului Kosovo, care poate avea implicatii pentru stabilitatea interna in Serbia si Macedonia. Faptul ca respingerea constitutiei europene este interpretata drept un vot impotriva extinderilor complica si mai mult procesul de re-trasare a frontierelor in Balcani. Si totusi Balcanii nu vor intra in criza, ci, pur si simplu, intr-o perioada de incertitudine.

In Estul Europei, Georgia si Ucraina vor fi nevoite sa treaca testul de viabilitate al revolutiilor si sa raspunda la intrebarea daca acestea au schimbat calitativ sau nu sistemele lor politice si economice. Succesul revolutiilor este departe de a fi asigurat. Republica Moldova va trebui sa treaca testul de credibilitate a propriilor transformari ne-revolutionare - transformare care are aceleasi scopuri declarate ca si revolutiile colorate din Georgia si Ucraina. Viabilitatea acestor schimbari este principalul fenomen pe agenda est - europeana. Aceste schimbari se vor face cu sprijinul UE si SUA, dar fara o perspectiva europeana clara. Succesul transformarilor in Ucraina si Republica Moldova in perioada 2005-2008/2009 va determina viitorul relatiei acestor state cu UE.

Fluiditatea va caracteriza si Rusia in perioada de pana in 2008/2009. In plan intern Rusia va avea doua probleme majore: Caucazul de Nord si alegerea unui succesor al lui Putin dupa 2008. Razboiul din Cecenia devine un razboi de intensitate mai scazuta, dar cu o geografie mult mai extinsa, ajungand sa includa practic toate republicile din regiune, si in primul rand Daghestanul si Ingusetia. Deja se aud voci care cer extinderea "operatiunii anti-teroriste" din Cecenia pe intreg teritoriul Caucazului de Nord. Alegerea succesorului lui Putin se face din randul apropiatilor sai, dar diversele grupuri de influenta din interiorul Kremlinului au lansat ofensiva contra potentialilor concurenti. Un astfel de context intern in Rusia are implicatii si pentru politica externa a Rusiei. Pe de o parte, orice aspirant la postul de succesor al lui Putin va fi tentat sa adopte o politica externa mai dura, inclusiv in relatiile cu Occidentul si in problema retragerii trupelor ruse din Republica Moldova sau Georgia (in pofida unui acord recent privind retragerea bazelor militare ruse din Georgia pana in 2008). In acelasi timp, unitatea interna a puterii ruse va fi mai redusa ca oricand de la venirea lui Putin la putere in toamna 1999. Deci, pe de o parte Rusia va avea tentatia sa adopte o politica externa mai dura, dar, pe de alta parte, preocuparea crescanda fata de destabilizarea Caucazului si rivalitatile interne din interiorul Rusiei vor reduce capacitatea Rusiei de a promova o politica externa coerenta si calculata. Seria de esecuri ale politicii externe ruse va continua, partial, din cauza rivalitatilor interne dintre diverse fractiuni, dar si a unei politici externe potential mai dure, lipsite insa de capabilitati reale de realizare si promovare a unei linii dure.

Politica europeana a Rusiei va fi afectata de schimbarile din UE. Rusia se lipseste de cei trei piloni ai sai in UE - Schroeder, Berlusconi si Chirac. Miza Rusiei pe relatiile bilaterale cu unele state membre ale UE, inspirata de principiul divide et impera, i-a adus anumite dividende in ultimii cinci ani, dar a insemnat si faptul ca Rusia nu a putut stabili niste relatii cordiale cu institutiile europene si cu restul statelor membre UE. Politica europeana a lui Putin a fost bazata prea mult pe relatiile personale cu o serie de lideri europeni, si acesti lideri pleaca, lasand in urma o Uniune Europeana care nu are incredere in "partenerii" sai rusi, este frustrata de evolutiile interne din Rusia si de propria incapacitate de a avea o linie coerenta in relatiile cu Moscova. Prima reactie a UE si noilor sai lideri in politica estica ar fi sa redreseze aceste handicapuri. Sunt probabile si noi crize in relatiile Rusia-UE, cel mai probabil legate de Belarus sau Transnistria. Rusia va avea tentatia sa joace cartea politicii dure, dar ii va lipsi coerenta si puterea interna de a persista intr-o astfel de politica.

Republica Moldova-UE

Paradoxal, dar in acest context european fluid, Republica Moldova este ancorata destul de bine prin planul sau de actiuni cu Uniunea Europeana. Spre deosebire de UE, Rusia sau Balcani, directia in care trebuie sa se miste Republica Moldova in urmatorii 3-4 ani este trasata destul de clar de catre Planul de Actiuni UE-Republica Moldova. Singurul test pe care va trebui sa il treaca Republica Moldova va fi vointa politica interna de a implementa prevederile acestui plan.

Implementarea Planului de Actiuni va fi foarte dificila si, probabil, va dura mai mult de 3 ani prevazuti in Plan. Exista cateva probleme cu PA UE-Republica Moldova. In primul rand, Republica Moldova a fost in primul val al statelor care au negociat Planurile de actiuni, ceea ce a insemnat ca Republica Moldova nu s-a putut baza pe experienta altor state, cum o face astazi Georgia care negociaza PA cu UE cunoscand destul de bine experienta (inclusiv negativa) a negocierilor UE cu Ucraina si Republica Moldova, si avand timpul necesar de a se pregati de aceste negocieri (elaborand doua proiecte proprii ale Planului de actiuni destul de ambitioase).

In al doilea rand, PA a fost prost negociat - mai degraba din cauza institutiilor europene, decat din cauza guvernului RM. Ca rezultat, din cele 7 planuri de actiuni negociate in primul val de catre UE cu Maroc, Tunisia, Autoritatea Palestiniana, Israel, Iordania, Republica Moldova si Ucraina, PA al Republicii Moldova, impreuna cu PA UE-Maroc si UE-Tunis sunt cele mai lungi. In acelasi timp, dintre toate statele care au negociat PA in primul val, Republica Moldova are cea mai scazuta capacitate de implementare, si aceasta nici nu se compara cu capacitatea administrativa a Marocului sau Tunisiei. Printre vecinii imediati ai UE, Republica Moldova are cel mai mic numar de experti si functionari care cunosc UE, poseda limbile engleza (si franceza) si cunosc politicile europene. Problema e ca Republica Moldova si-a asumat cele mai multe angajamente in fata UE avand cele mai putine posibilitati de a le implementa.

In al treilea rand, cea mai importanta problema a PA este faptul ca majoritatea punctelor din plan sunt obligatii ale Republicii Moldova, in timp ce responsabilitatile UE sunt sumare si vagi. Acest lucru nu este doar problema Republicii Moldova, ci a tuturor PA negociate in primul val. Si totusi, o buna parte din prevederile PA pot fi implementate si fara sprijin extern. Alinierea Republicii Moldova la standardele democratice si la obligatiile politice asumate in cadrul Politicii Europene de Vecinatate (PEV) nu necesita decat vointa politica la Chisinau, si UE va acorda prioritate acestor obligatii atunci cand va evalua progresele Republicii Moldova. Orice eventuala asociere a Republicii Moldova la UE va depinde in mare masura de implementarea prevederilor politice ale PA, in special cele ce tin de independenta justitiei, drepturile omului si democratie.

In pofida celor remarcate mai sus, PA este si un succes. Planul de Actiuni UE-Republica Moldova este cel mai detaliat la compartimentul cooperarii in probleme de securitate si reglementarii conflictelor dintre UE si un stat inclus in PEV. De exemplu, Planul de actiuni UE-Maroc prevede doar o vaga intentie a partilor de a "contribui la eforturile ONU de solutionare a conflictelor regionale" - o referinta extrem de vaga la conflictul asupra Saharei Occidentale ocupate de Maroc. Pe cand PA UE-Republica Moldova are o sectiune intreaga dedicata diferendului transnistrean. In plus, PA UE-Republica Moldova nu stabileste limitele implicarii UE in reglementarea transnistreana, ci doar punctul de pornire al acestei implicari. Atat lansarea unei misiuni de monitorizare a frontierei moldo-ucrainene, cat si numirea unui Reprezentant Special UE pentru Republica Moldova au loc in afara prevederilor declarate in Planul de Actiuni. Oricat de modest ar parea de la Chisinau rolul UE in reglementarea transnistreana, acesta este conflictul din vecinatatea UE in care institutiile europene sunt cele mai prezente, si aceasta prezenta este nu una statica, ci crescanda. Dupa Balcani si Palestina, Republica Moldova incepe sa devina una din principalele preocupari ale UE in eforturile sale de a contribui la solutionarea conflictelor. Este o dinamica care favorizeaza Republica Moldova si eforturile de reglementare transnistreana.

Cat despre contextul european mai larg si Transnistria, este putin probabil ca esecul Constitutiei Europene sa afecteze semnificativ aceasta dinamica de implicare lenta, dar crescanda a UE in reglementarea transnistreana. Contributia UE la reglementarea transnistreana a fost intotdeauna un proces cauzat de interesul UE de a elimina acest conflict care este o problema de securitate pentru UE, si acest interes nu are nimic de a face cu procesul de ratificare a Constitutiei. Deci, criza constitutiei nu schimba motivatiile si esenta implicarii crescande in procesul de reglementare transnistreana din partea UE.

Pentru aspiratiile europene ale Republicii Moldova esecul Constitutiei este o veste destul de proasta. Acest esec este cel mai puternic argument al scepticilor noilor extinderi spre Est. Totodata, situatia nu trebuie dramatizata, pentru ca acest esec in esenta nu schimba foarte multe pentru relatiile Republicii Moldova cu UE pentru urmatorii 4-5 ani. Si pana, si dupa, esecul constitutiei procesul de integrare europeana a Republicii Moldova ar fi fost unul foarte complicat. Cu sau fara constitutie transformarea Republicii Moldova in urmatorii cativa ani ar fi avut loc fara o perspectiva europeana si in cadrul politicii europene de vecinatate. In plus, integrarea Republicii Moldova in UE ar dura oricum mai mult de un deceniu si mai mult, iar pana atunci efectele negative ale esecului constitutiei pot fi reduse semnificativ, in special daca Republica Moldova persista in aspiratiile sale europene si progreseaza semnificativ in calea reformelor.

Ca si pana la esecul Constitutiei europene integrarea europeana a Republicii Moldova depinde in primul rand de Chisinau - de reformele democratice, de climatul investitional si de reformele economice. Insa de data aceasta Republica Moldova intr-adevar va trebui sa corespunda celor mai stricte criterii de aderare. Orice gest ambiguu in politicile interne din Republica Moldova la capitolul democratie, investitori straini sau lipsa de reforma economica va avea un impact si mai negativ decat pana acum asupra perspectivelor europene ale Republicii Moldova. Totul depinde de implementarea Planului de Actiuni Republica Moldova-UE. Cerintele fata de Republica Moldova nu vor fi mai mari, insa progresele Republicii Moldova vor fi analizate mult mai minutios.

Transformarea Republicii Moldova

In acest context european fluid, ce trebuie sa faca Republica Moldova?

In primul rand, trebuie sa se tina bine de ancora numita Planul de Actiuni UE-Republica Moldova. De implementarea acestuia sunt legate si perspectivele Republicii Moldova ca stat european atractiv pentru proprii cetateni, si aspiratiile europene ale Republicii Moldova, si procesul de reglementare transnistreana. Implementarea PA si marirea atractivitatii Republicii Moldova trebuie sa devina principala strategie de solutionare a conflictului transnistrean.

Prioritatea absoluta a Republicii Moldova trebuie sa fie implementarea cat mai completa si exhaustiva a prevederilor PA. Aceasta implementare nu trebuie si nici nu poate fi rapida, pentru ca PA este o lista de reforme si obligatii foarte complexa. In plus, declaratiile unor demnitari de la Chisinau precum ca Republica Moldova poate implementa PA in 1-2 ani arata cel putin neserios, si denota o abordare superficiala a procesului de reforme. Seriozitatea, nu rapiditatea implementarii PA este principalul test pentru Republica Moldova.

A doua prioritate a Republicii Moldova este sa obtina sprijin extern pentru implementarea prevederilor PA. Cooperarea bilaterala cu statele membre UE este cruciala in acest sens. Exista deja cateva proiecte de sprijin in implementarea PA cu mai multe state membre UE. Aceste proiecte trebuie extinse. In acelasi timp, Republica Moldova trebuie sa ceara utilizarea instrumentelor PESC pentru implementarea unor prevederi din PA. De exemplu, PA include necesitatea de "consolidare a suprematiei legii prin sporirea eficientei puterii judecatoresti si a organelor de drept" si "revizuirea legislatiei existente in scopul asigurarii independentei si impartialitatii sistemului judecatoresc, inclusiv asigurarea impartialitatii si eficientei procuraturii, precum si in scopul consolidarii capacitatii justitiei". Pentru a atinge exact aceleasi obiective, in 2004 Georgia a invitat o misiune UE pentru reforma judiciara. UE a raspuns in iulie 2004 prin trimiterea unei Misiuni de suprematie a legii in Georgia (Rule of Law Mission EUJUST THEMIS), condusa de o judecatoare franceza Sylvie Pantz, care a avut mandatul de a acorda asistenta Georgiei in reforma judiciara conform modelelor europene. In iulie 2005 mandatul Eujust Themis a expirat, iar Sylvie Pantz a declarat ca experienta misiunii ar putea fi utila si Republicii Moldova sau Ucrainei. Este timpul ca Republica Moldova sa invite oficial UE sa lanseze o misiune de suprematie a legii in Republica Moldova, cu atat mai mult cu cit aceasta idee deja se si discuta la Bruxelles. Aceasta ar implica direct UE in implementarea PA intr-un domeniu crucial pentru reusita planului de actiuni in Republica Moldova.

A treia prioritate pentru Republica Moldova tine de consolidarea capacitatilor administrative. Fara acestea, capacitatea Republicii Moldova de a beneficia de cooperarea cu UE va fi redusa. De exemplu, PA mentioneaza necesitatea "consolidarii capacitatii administrative, in particular in vederea asigurarii unui control eficient al originii marfurilor". Fara aceasta Republica Moldova nu va putea beneficia de dreptul de comert asimetric cu UE. Cu alte cuvinte, fara niste institutii eficace, fara functionari bine platiti, care sa cunoasca limba engleza si cum functioneaza UE, Republica Moldova nu va putea beneficia pe deplin de pe urma cooperarii cu UE si nici nu se va putea alinia la practicile europene.

A patra prioritate trebuie sa fie o deschidere cat mai mare a Republicii Moldova fata de UE. Gesturile simbolice conteaza. Eliminarea vizelor pentru cetatenii UE care viziteaza Republica Moldova, anuntata de primul ministru Tarlev in februarie 2005, s-a impotmolit in proceduri birocratice. Aceasta masura a fost deja implementata in aprilie-mai atat in Ucraina, cat si in Georgia (care a anuntat intentia de a elimina vizele mai tarziu decat Republica Moldova, dar a implementat-o in doar doua luni). Invitarea unei misiuni UE de suprematie a legii in Republica Moldova de asemenea va arata deschiderea tarii spre importul practicilor europene. Cu cat mai multe vor fi canalele de comunicare dintre Republica Moldova si UE acum, cu atat mai stranse vor deveni relatile Republica Moldova UE atunci cand viitorul european al Republicii Moldova se va discuta in 2008/2009.